VICTOR BRAUNER

Victor Brauner
(1903 - 1966)

Unul dintre cei mai importanti pictori ai secolului XX alaturi de Salvador Dalí, Pablo Picasso sau Marc Chagall. Nascut la Piatra Neamt în 1903. Mort la
Paris la 12 martie 1966. Fiul unui fabricant de cherestea din Piatra Neamt, Victor Brauner urmeaza scoala primara la Viena, unde familia se stabileste
pentru câtiva ani. Familia sa revenind în tara (1914), Victor îsi continua studiile la Scoala evanghelica din Braila; în aceasta perioada începe sa-l pasioneze
zoologia. Frecventeaza Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti (1919-1921) si scoala particulara de pictura a lui H. Igiroseanu. Viziteaza Falticeni si Balcic,
si începe sa picteze peisaje "cezanniene". Apoi, dupa propia-i marturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstractioniste, expresioniste". În 1924,
la 26 septembrie, are loc prima sa expozitie personala, la Bucuresti, la Galeriile Mozart. În aceasta perioada îl întâlneste pe poetul Ilarie Voronca,
cu care va înfiinta revista "15HP", în care Victor Brauner publica manifestul "Pictopoezia" si un articol "Supra-rationalismul". Picteaza si expune "Cristos
la Cabaret" (în maniera pictorului Grosz) si "Fata din fabrica" (în maniera lui Holder). Participa la expozitia "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925
face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în tara, la Bucuresti în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaboreaza la revista "Unu", revista de avangarda,
de conceptii dadaiste si suprarealiste, în care publica reproduceri dupa majoritatea tablourilor si desenelor sale: "desene limpezi si portrete facute
de Victor Brauner prietenilor sai, poeti si scriitori" În 1930 se instaleaza la Paris, unde îl întâlneste pe Brâncusi, care-l initiaza ân arta fotografica.
Tot în aceasta perioada se împrieteneste cu poetul român Benjamin Fondane si îl întâlneste pe Yves Tanguil, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealistilor.
Locuieste pe strada Moulin Vert, în acelasi imobil cu Giacometti si Tanguil. În acest an picteaza "Autoportretul cu ochiul scos", tema premonitorie. În
1933 are loc prima expozitie personala la Paris, la Galerie Pierre, prezentata de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e
mereu prezenta: "Puterea de concentrare a domnului K" si "Straniul caz al domnului K" sunt tablouri pe care André Breton le compara cu piesa "Ubu Roi"
a lui Alfred Jarry, "o imensa satira caricaturala a burgheziei." Victor Brauner participa la toate expozitiile suprarealiste. În 1935 revine în tara, la
Bucuresti. Se încadreaza aici în rândurile Partidului Comunist pentru scurta vreme si fara o înregimentare expresa. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul
unei expozitii personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sasa Pana, în romanul autobiografic "Nascut în 02" scrie: "7 aprilie 1935... Expozitie de factura
suprearealista." Catalogul prezinta 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealista, delicioase prin insolitul lor, poate creatii ale unui dicteu automat
si, precis, fara nici o referire la pânza respectiva. Sunt redactate în franceza. Savoarea lor se pastreaza si în româneasca lor transpunere. Expozitia
a prilejuit aparitia în ziare si reviste a numeroase, interesante articole critice si luari de atitudine cu privire la suprarealismul în arte si literaturta.
Alte aprecieri despre participarile lui Brauner la expozitii suprarealiste: Acest curent cu toata aparenta sa de formula absurda... este un punct de tranzitie
spre arta care vine. (R. Trost în "Rampa" din 14 aprilie 1935). În "Cuvântul Liber" din 20 aprilie 1935, în articolul "Expozitia lui Victor Brauner" Miron
Paraschivescu scria: "Fata - de exemplu - de ceea ce putem vedea în salile de expozitie vecina lui Victor Brauner, pictura acestuia însemneaza integrare,
atitudine care, în masura artisticului este sociala. Fiindca V. Brauner ia atitudine prin însasi factura si ideologia plasticii lui." În ziua de 27 aprilie,
creeaza ilustratiile pentru culegerea de poeme a poetului Gellu Naum "Drumetul incendiar" si "Libertatea de a dormi pe frunte". În 1938 se întoarce în
Franta. La 28 august, pierde ochiul stâng într-o disputa violenta care a avut loc între Dominguez si Esteban Frances. V. Brauner încercând sa îl apere
pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominguez: premonitia s-a adeverit. Episodul îl inspira pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato care îl
foloseste în romanul sau "Despre eroi si morminte". În acelasi an întâlneste pe Jaqueline Abraham care-i va deveni sotie. Creeaza o serie de picturi numite
"lycantrope" sau uneori "chimere". În 1940 paraseste Parisul însotit de Pierre Malbille. Locuieste câtva timp la Perpignan, la Robert Rius, apoi la Cant-Blage
(în Pirineii Orientali) si la Saint Feliu d'Amont, unde are domiciliu obligatoriu, dar pastreaza legaturile cu suprarealistii refugiati la Marsilia. În
1941 obtine permisiunea de a locui în Marsilia. Grav bolnav, este internat în clinica "Paradis". Picteaza "Preludiu la o civilizatie" (aflata în colectia
Gelman). Dupa razboi, ia parte la bienala din Venetia; calatoreste în Italia. În 1959 se instaleaza în atelierul din strada Lepic. În 1961 calatoreste
în Italia. Se instaleaza la Varengeville unde lucreaza în cea mai mare parte a timpului. În 1965 creeaza un ansamblu de tablouri-obiecte pline de inventivitate
si vioiciune, regrupate sub titlurile "Mythologie" si "Fetes des m?es". Mitologia lumii moderne unde omul este infatisat cu umor, tandrete si pesimism
totodata, înstrainat de noile sale "mame" care sunt "L'automoma" si "L'aeroplapa". Critica sau acceptare a acestei lumi, altadata "atât de înspaimântatoare"
si în care "realitatea devenea un lucru teribil de vatamator", dar pe care viata a facut-o mai acceptabila. Nu se va nega ca aceste tablouri, pictate la
Varengeville, în 1964 la Athanor, unde Victor Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor si de fantezie a lumii viitorului, pe care voia sa ni le
lase, ca un dar (sarbatoare) pe care ni-l ofera ea acum. În aceasta Mitologie se afla si ultimul tablou prevestitor "La fin et le debut" (realizat în 1965)
care aminteste ca "daca viata pictorului s-a sfârsit, opera lui însa începe sa traiasca" (Dominique Bozo în "La petit journal des grandes Expositions"
- "Victor Brauner" - au Musée National de l'Art moderne - Paris du 2 juin au 28 septembre 1977"). În 1966 este ales pentru a reprezenta Franta la Bienala
din Venetia, unde o sala întreaga îi este consacrata. La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, în urma unei boli îndelungate. Mormântul sau, aflat
în cimitirul Montmartre, are ca epitaf o fraza extrasa din Carnetele sale: "Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie". Carnetele pictorului cu însemnari
personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, contin în parte "cheia" creatiei sale: "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai
adânci izvoare ale nelinistei mele..."

Passivité courtoise
ulei pe panza
1.300 x 1.600 m

Compozitie
ulei pe panza
0.535 x 0.645 m

Teventer