NICHITA STANESCU

NICHITA STANESCU
(n. 1933, Ploiesti - m. 1983, Bucuresti)

Cel care va deveni poet reprezentativ al timpului nostru, rasfatat de public si critici, e primul nascut al Tatianei si al lui Nicolae Stanescu (singur
spune ca e nascut "dintr-un taran român venit la oras si dintr-o rusoaica"). Primeste numele celor doi bunici: Nichita si Hristea. Liceul la Ploiesti.
Filologia la Bucuresti (1957). Debuteaza la Tribuna. Redactor la Gazeta literara, România libera, Luceafarul. Debut editorial: Sensul iubirii (colectia
Luceafarul, 1960). Premii pentru poezie, dintre care cel mai important este Premiul Herder (1975). Viata de boem, mereu ispitit de darurile lumii înconjuratoare,
l-a costat scump: se stinge la numai 50 de ani. Lasa un nume legendar si carti importante în literatura postbelica: O viziune a sentimentelor, Dreptul
la timp, 11 elegii, Alfa, Oul si sfera, Necuvintele, Un pamânt numit România.