MIRCEA ELIADE

MIRCEA ELIADE
(1907-1986)

Erudit în istoria comparata a religiilor, prozator, eseist, filosof. Nascut la 8 martie 1907, la Bucuresti. Stins la 22 aprilie 1986, la Chicago-Statele
Unite. Personalitate de renume mondial.

Copil precoce, debuteaza la 13 ani la Ziarul stiintelor populare. Tânar dotat intelectual, provenind din familia capitanului infanterist Gh. Eliade. Îsi
petrece copilaria la Râmnicu-Sarat, Cernavoda, Bucuresti. Înca din adolescenta, fiind elev la Liceul "Spiru Haret", scrie articole si schite. Termina Facultatea
de Litere si Filosofie din Capitala si, la 21 de ani, pleaca în India, la Calcutta, studiind sansctrita si yoga cu Dasgupta. În casa profesorului, unde
locuieste, se îndragosteste de Maitreyi, fiica acestuia (experienta de viata va fi oglindita în primul roman).

Revine dupa 3 ani în tara si-si ia doctoratul cu o disertatie despre yoga. E asistentul universitar a lui Nae Ionescu si publica romanul Maitreyi (1933),
bucurându-se de mare succes (si premiat). Tine un curs de istoria religiilor. Publica romanele: Întoarcea din rai, Lumina ce se stinge, Domnisoara Christina,
Nunta în cer, Secretul doctorului Honigberger. De asemenea nuvele (La tiganci).

În 1940, e atasat cultural la Londra, apoi la Lisabona. Dupa razboi, ramâne în exil la Paris si publica celebra lucrare Tratat de istorie a religiilor (1949).
Din 1957, se stabileste la Chicago si este, la Universitate, seful catedrei de istorie a religiilor. Din 1976, începe publicarea operei stiintifice capitale:
Istoria credintelor si ideilor religioase, 3 volume, pentru care statul francez i-a acordat Legiunea de Onoare, iar Academia Franceza premiul Bordin.

A scris peste 40 de studii stiintifice (traduse în 16 limbi) si 20 de romane, nuvele, povestiri.