TITU MAIORESCU

TITU MAIORESCU
(1840-1917)

Nascut la Craiova. Fiu al profesorului ardelean Ion Maiorescu, amestecat în rosturile revolutiei pasoptiste. Tatal pribegeste în Brasov, unde Maiorescu
face prima clasa de liceu (1850), apoi la Institutul "Theresianum" din Viena, scoala ispravita excelent (premiant). Studii la Universitatea din Berlin
si Giessen, unde-si ia doctoratul în filosofie (1859). Mai termina si Facultatea de Drept din Paris (1861). Solicitat sa ramâna în strainatate, refuza
categoric si vine în tara. Profesor la Universitatea din Iasi (1862), localitate unde sta pâna în 1874, întemeind societatea celebra Junimea (1863) si
revista Convorbiri literare (1867).

Între anii 1874-1917 sta în Bucuresti (avocat, profesor universitar, deputat conservator, ministru si chiar prim-ministru), prezidând Conferinta de pace
de la Bucuresti (1913), în urma razboiului balcanic. S-a stins de cord, în capitala.

Sub patronajul sau s-au format marii clasici ai literaturii române, în epoca fertila a Regelui Carol I.

Critic literar si estetician înzestrat, Maiorescu ne-a lasat: O cercetare critica asupra poeziei române (1867), În contra directiei de astazi în cultura
româna (1868), Directia noua în poezia si proza româna (1872), Comediile domnului Caragiale (1885), Eminescu si poeziile sale (1889), Povestirile lui Sadoveanu
(1906), Poeziile lui Octavian Goga (1906) s.a.