VASILE PARVAN

Vasile Parvan
(1882-1927)

Istoric si arheolog român. S-a nascut in comuna Huruiesti, in imprejurimile Bacaului. A studiat la Bucuresti si apoi in Germania, unde s-a specializat in
istorie antica. A fost profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Române si a al mai multor academii si societati stiintifice din strainatate.

S-a preocupat indeosebi de arheologia si istoria comunei primitive si a civilizatiei greco-romane. El a organizat numeroase santiere arheologice, dintre
care cel mai important este acela de la Histria, si a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice si monografii, cuprinzând un material documentar
vast, valoros si util.

Si-a inceput activitatea de istoric prin lucrarea de doctorat "Nationalitatea negustorilor din Imperiul roman" (1909, in limba germana), considerata de
specialisti ca unul din cele mai bune studii despre dezvoltarea comertului in antichitatea clasica. In scopul rezolvarii problemelor legate de istoria
Daciei, a organizat o serie de sapaturi sistematice, indeosebi in statiunile arheologice din a doua epoca a fierului (Piscul Crasanilor, Tinosul, Manastirea,
Poiana). Pe baza rezultatelor partiale ale sapaturilor a scris "Getice" (1926), o vasta sinteza istorica - arheologica, prin care a readus in prin plan
al cercetarii istorice rolul politic si cultural al daco-getilor; unele lipsuri si exagerari (printre care accentuarea rolului scitilor si al celtilor
in dezvoltarea culturii geto dace) nu stirbesc valoarea acestei lucrari.

Prin conceptia sa istorica idealista, expusa in studiul sociologic "Ideile fundamentale ale culturii sociale contemporane" si in eseuri (vol. "Idei si forme
istorice" si "Memoriale ") a incercat sa faca o sinteza a neohegelianismului si neokantianismului.

Vasile Pârvan a avut un rol deosebit in crearea noii scoli românesti de arheologie. El a organizat Scoala româna din Roma, institutie pentru perfectionarea
tinerilor arheologi si istorici, si a initiat si condus aparitia anuarelor acesteia "Ephemeris Dacoromana" si "Diplomatarium Italicum" precum si prima
serie a revistei "Dacia".

Opere principale: "M. Aurelius Verus Caesar si L. Aurelius Commodus" (1909), "Contributii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman" (1911), "Cetatea
Tropaeum" (1912), "Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii" (1923), "Dacia. Civilizatiile stravechi din regiunile carpato- danubiene" (1928, in limba
engleza, trad. in româna 1937, 1957, 1958).