ION BARBU

ION BARBU
(1885-1961)

Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Câmpulung-Muscel. Fiul unic al magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii elementare si gimnaziale în
oraselul natal, Darmanesti-Roman, Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Din 1914
- student la matematici. Dupa licenta (1921) i se acorda o bursa în Germania. Doctoratul în 1929 cu teza Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice.
Apoi se afirma ca matematician si devine profesor titular la Universitatea din Bucuresti (din 1942). Stralucita vocatie matematica se materializeaza în
80 de studii, apreciate în tara si strainatate. Cu numele sau adevarat sunt consacrate asa-zisele "spatii Barbilian" în geometrie.

Dan Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic este aceeasi persoana cu Ion Barbu, pseudonimul sau literar, înscris la loc de cinste în
istoria literaturii române.

Ca poet, debuteaza în Literatorul (1918). Colaboreaza la Sburatorul si E. Lovinescu îl semnaleaza cititorilor ca un "poet nou". Preocupat mai mult de matematici,
ne-a lasat putine opere literare: Dupa melci (1921), Joc secund (1930), iar dupa moarte au aparut Ochean (1966), Pagini de proza (1968).

Pleaca în lumea de dincolo, la 11 august 1961, rapus de o criza hepatica. A doua zi, salcia din fata casei (strada C. Davilla 8), cântata de poet ca un
copac sfânt, se prabuseste la o furtuna. Acolo, la radacina salciei, îsi îngropase câinii credinciosi...