IOAN CANTACUZINO

Ioan Cantacuzino
(1863-1934)

Savant roman, medic si bacteriolog. A fost profesor la Facultatea de medicina din Bucuresti, membru al Academiei Romane, intemeietor al institutului care-i
poarta numele si fondator al scolii romane moderne de microbiologie si medicina experimentala.

El a propagat o conceptie materialista asupra fenomenelor vietii, a combatut finalismul si a aparat consecvent determinismul biologic, manifestandu-se ca
un darvinist convins. Elev al lui I. I. Mecinikov, Cantacuzino a continuat in unele dintre cercetarile sale, studiul problemelor preferate ale acestuia
(problema fagocitozei, a imunitatii la nevertebrate si, in general, a mecanismului de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni. A adus contributii
importante la studiul holerei, tifosului exantematic, tuberculozei etc. A creat notiunea de imunitate prin contact. In campania din 1913 a initiat masurile
de combatere a epidemiei de holera, iar in primul razboi mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile
de combatere a marii epidemii de tifos exantematic.

A intemeiat "Revista stiintelor medicale" si "Archives roumaines de pathologie expérimentale". A colaborat si la revista "Viata romaneasca".