Sanatate - Infectia HIV/SIDA si ITS

Infecţia HIV/SIDA prezintă o problemă prioritară de sănătate publică. În 2007 în toată lumea se aflau 33,2 milioane de persoane infectate cu virusul HIV/SIDA.
In acelaşi an au murit de SIDA 2,1 milioane de persoane, dintre care 330.000 erau copii.

Pe parcursul semestrului I al anului 2008 în Republica Moldova s-au înregistrat 371 cazuri noi de infecţie cu HIV, inclusiv în teritoriul de Est al republicii
142 (6 luni 2007 – 336 şi 142 respectiv). Continuă scăderea ponderii utilizării drogurilor intravenos în procesul epidemic al infecţiei, constituind 26,20%,
şi sporirea proporţiei celor infectaţi pe cale heterosexuală – 72,05%.

A sporit ponderea femeilor infectate cu HIV de la 26,72 % în 2001 la 44,97% în semestrul I, 2008. Implicarea femeilor în procesul epidemic creează premize
de infectare perinatală. La 4 copii în 6 luni 2008 s-a confirmat diagnosticul infecţia HIV perinatală. La 38 de persoane infectate cu virusul HIV s-a
diagnosticat maladia SIDA.

Un numar foarte mare de copii sînt infectati în fiecare an, în toată lumea. Netrataţi, mii de copii mor anual ca rezultat al infecţiei cu HIV. În plus,
alte milioane de copii, chiar dacă nu sînt infectaţi, sînt afectaţi indirect de boala care le ucide părinţii, fraţii şi le afectează comunităţile.

În ciuda gravităţii acestei situaţii, mulţi oameni încă mai cred că SIDA este o boală ce afectează numai adulţii. Dacă se transmite prin contact sexual
şi prin seringile folosite de narcomani, nu înseamnă ca, copiii nu pot fi infectaţi.

Transmiterea de la mamă la copil este cea mai comună situaţie. Femeia care este infectată cu HIV poate să transmită boala copilului în timpul sarcinii,
la naştere, sau în timpul alăptării. Mulţi copii sînt expuşi virusului în mediul spitalicesc. Copiii mai mari sînt uneori infectati şi prin contact sexual
sau consum de droguri. Odata infectat, copilul riscă să se îmbolnavească de SIDA, boală care îi poate fi fatală, dacă nu beneficiază de tratament.

La copii tratamentul este menit să încetinească evoluţia bolii şi le permite să ducă o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Astăzi, mulţi bolnavi trăiesc zeci
de ani de la infectare şi duc vieţi relativ normale, evident cu condiţia să primească tratamentul necesar. Din păcate, la nivel mondial, 90% dintre copiii
infectaţi nu primesc tratamentul corect sau nu-l primesc deloc.

Faţă de adulţi, copiii au un organism mai slab, nu sunt capabili să înţeleagă exact ce se întîmplă şi să se protejeze, astfel că sînt mult mai expuşi infecţiilor
oportuniste. Bolile copilăriei, pe care un copil sănătos le învinge fără probleme sînt un real pericol pentru copiii cu HIV. O altă mare problemă a copiilor
infectaţi este excluderea din comunităţi. La şcoală, la grădiniţă, la joacă, copii bolnavi sînt excluşi şi respinşi nu numai de colegii cu aceeaşi vîrstă,
ci şi de părinţii acestor colegi.

În asemenea cazuri, persoanele sănătoase trebuie instruite pentru a întelege că HIV nu se transmite prin atingere, prin folosirea aceloraşi tacamuri, şi
nici măcar prin sărut. Dacă toţi am întelege asta, copiii bolnavi ar putea trece mai uşor peste trauma provocată de conştientizarea stării lor şi ar putea
avea vieţi normale, măcar din punct de vedere social.

Însă şi mai bine ar fi dacă am putea să evităm noile infecţii. La fiecare vaccinare sau tratament injectabil, acul de seringă trebuie desigilat în faţa
părintelui şi a copilului. În ce priveşte educaţia sexuală sănătoasă, facută de părinţi poate scapă adolescentul de foarte multe probleme, începînd cu
sarcinile nedorite şi terminînd cu HIV.

Nu în ultimul rînd, femeile infectate trebuie să ştie că astăzi pot sa aducă pe lume copii perfect sănătoşi. Tratamentul antiretroviral administrat gravidei
infectate şi nou-născutului poate evita transmiterea HIV de la mamă la copil.

Infecţiile cu transmitere sexuală (ITS) sînt în întreaga lume o problemă de sănătate publică majoră cu consecinţe atît imediate, cît şi pe termen lung,
afectînd persoane de vîrstă fertilă cauzînd afecţiuni acute care se pot solda cu complicaţii care pot duce la sterilitate. De aceea, prevenirea, diagnosticarea
din timp şi tratamentul trebuie să fie priorităţi ale politicii de sănătate publică.

Încă de la începutul epidemiei de SIDA s-a observat că de multe ori HIV şi alte infecţiile cu transmitere sexuală se înregistrau la acelaşi pacient. Deşi
aceste infecţii care apar împreună au ca factor comun calea de transmitere sexuală, datele epidemiologice şi biologice indică faptul că infecţiile cu transmitere
sexuală clasice pot favoriza transmiterea SIDA, în vreme ce HIV şi imunodeficienţa legată de acesta pot mări susceptibilitatea la alte infecţii cu transmitere
sexuală.

Datele la nivel mondial privind nivelul de răspândire a infecţiilor cu transmitere sexuală şi comportamentul legat de riscul prezentat de acestea au arătat
că o prioritate deosebită trebuie acordată educării tinerilor şi adolescenţilor. Aceste categorii au nevoie de mai multe informaţii referitoare la infecţiile
cu transmitere sexuală, pentru a corecta percepţiile greşite şi a promova comportamente corecte de protejare.

Se impune o educaţie sexuală pentru a se putea proteja împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală şi a sarcinilor nedorite. Expunerea timpurie la contacte
sexuale neprotejate pun în pericol sănătatea tinerelor femei.

Transmiterea sexuală a infecţiei HIV şi infecţiilor cu transmitere sexuală poate fi prevenită prin:
• abţinerea de la relaţii sexuale;
• fidelitate reciproca/monogamie;
• folosirea mijloacelor de protecţie individuală (prezervativul).
Transmiterea sangvină poate fi prevenită prin:
• evitarea contactului direct cu sîngele altei personae;
• folosirea seringilor şi instrumentelor tăioase de unica folosinţă sau sterilizate corect;
• folosirea individuală a obiectelor de igienă personală (periuţă de dinţi, lame de ras, trusa de unghii);
• refuzarea tratamentelor chirurgicale, stomatologice fară a vă asigura de sterilizarea corectă a instrumentarului folosit (a cere ca trusa cu instrumente
chirurgicale/stomatologice să fie deschisă în faţa dumneavoastră);
• evitarea transfuziilor atunci cînd nu există condiţii de testare a sîngelui folosit.
Transmiterea materno-fetală este favorizată de unii factori cum ar fi: încărcătura virală maternă ridicată, naşterea naturală, alăptarea nou-nascutului.

De aceea, prevenirea se poate face prin:
• administrarea de medicamente antiretrovirale mamei în timpul sarcinii şi apoi nou-născutului, ceea ce reduce riscul de transmitere;
• naşterea prin cezariana;
• evitarea alăptării.
(Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva din RM)