ALEXANDRU IOAN CUZA

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii
moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural.

A participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn
al Moldovei, iar la 24 ianuarie si al Tarii Românesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile
sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In domniei lui Cuza, a fost desavarsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant,
ca: contopirea adunatorilor de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862).
Intâmpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea
unor reforme burgheze, Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie
1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In acelasi an, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie (statut) si o noua
lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decreteaza (14 august 1864) legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate
limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, desfiintand iobagia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate
eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar s-au infiintat universitatiile de la Iasi (1860) care ii poarta
azi numele si de la Bucuresti (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc.
Infaptuirea celor doua mari reforme agrara si electorala, a indirjit pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a
burgheziei, care, uniti intr-o coalitie cunoscuta in istorie sub denumirea de monstruasa coalitie, l-au silit sa abdice (11 februarie 1866) si au adus
in locul sau pe printul strain Carol de Hohenzollern. Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormântat
la mosia sa de la Ruginoasa (reg. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.