EMIL RACOVITA

Emil Racovita
(1868-1947)

Biolog român. A fost membru si presedinte (intre 1927 si 1929) al Academiei Române si profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947). A participat, impreuna
cu Amundsen, la expeditia cu nava "Belgica" (1897-1899), in calitate de naturalist, in Antarctica, unde a adunat un bogat material stiintific botanic si
zoologic si a facut cercetari devenite clasice asupra balenelor. A fost subdirector al statiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franta), având
aceeasi functie si la laboratorul de anatomie comparata de la Sorbona, si codirector al revistei internationale "Archives de zoologie experimentale et
generale". A infiintat la Universitatea din Cluj primul institut de speologie din lume (in 1920) si a predat primul curs de biologie generala din România.
Racovita este fondatorul biospeologiei, definita de el ca stiinta a formelor de viata din mediul subteran (pesteri si pânze freatice de apa). In problemele
evolutiei biologice a aparat doctrina evolutionista de denaturari si de atacurile idealismului. Cercetarile sale asupra sistematicii, ecologiei si evolutiei
animalelor subterane au contribuit la dezvoltarea unei perspective filogenetice in sistematica. Mare iubitor al naturii tarii, Emil Racovita este unul
dintre initiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România.

A publicat pe lânga materiale de specialitate si altele privind organizarea invatamântului superior si a cercetarii stiintifice. Principalele lucrari: "Essai
sur les problemes biospeologiques" (1907), "Speologia" (1927), "Evolutia si problemele ei" (1929).