DINU IPATTI

Dinu Lipatti
(19 martie 1917, Bucuresti - 2 decembrie 1950, Geneva)

Pianist si compozitor român. Crescut într-o familie cu traditie muzicala - tatal sau era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo Sarasate, mama
o excelenta pianista iar nas la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut si cultivat din frageda copilarie înclinatiile muzicale. A fost acceptat
ca elev de exigenta profesoara de pian Florica Muzicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educatie artistica serioasa,
care sa-i permita dezvoltarea talentului sau nativ. Între timp este admis la Conservatorul din Bucuresti, pentru ca în 1934 sa participe la concursul international
de pian din Viena. Faptul ca i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot sa paraseasca juriul în semn
de protest. Cortot l-a invitat la Paris sa-si continuie sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici ia si lectii de compozitie
cu Paul Dukas si Nadia Boulanger si de arta dirijorala cu Charles Munch. În 1936 îsi începe cariera de pianist concertist în diverse orase europene, reputatia
sa continuând sa creasca cu fiecare aparitie în public. La începutul celui de Al Doilea Razboi Mondial revine la Bucuresti unde da recitaluri de pian ca
solist sau acompaniându-l pe George Enescu. În 1943 pleaca în Elvetia unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Îsi continua cariera concertistica
în recitaluri de pian sau ca solist împreuna cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizeaza în studio imprimari pe discuri.
În timp ce se pregatea pentru un turneu de concerte în America se descopera ca sufera de leucemie. Se puneau mari sperante în efectele curative ale Cortizonului,
de curând descoperit, si cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani
pentru procurarea medicamentului. Dupa o ameliorare aparenta, starea de sanatate a lui Dinu Lipatti continua sa se înrautateasca. La 16 septembrie 1950,
desi slabit fizic, are loc ultimul sau concert public la Besançon (Franta). În partea doua a recitalului intentiona sa execute cele 14 Valsuri în Do diez
minor de Frédéric Chopin. Puterile însa îl parasesc, dupa o lunga pauza în care publicul nu s-a clintit din sala, Dinu Lipatti reapare pe scena, se aseaza
la pian si interpreteaza motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu aceasta rugaciune
s-a încheiat una din cele mai nobile, mai bogate si scurte cariere cunoscute în arta interpretativa moderna. Doua luni si jumatate mai târziu, la 2 decembrie
1950 Dinu Lipatti se stinge din viata în vârsta de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mâna. Ultimile sale
cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns sa fii mare compozitor ca sa scrii muzica asta, trebuie sa fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu". La vestea mortii
sale marele pianist german Wilhelm Backhaus exclama: "Noua ne ramâne amintirea frumusetilor pe care ni le-a daruit si o profunda întristare". Înregistrarile
pe discuri, cu toate imperfectiunile tehnice de atunci, au ramas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretari pline de caldura
umana si înalta desavârsire stilistica, de finete si noblete spirituala, de poezie si gratie. Multe din aceste imprimari au fost incluse de casa de discuri
EMI în colectia "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divina", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu
Lipatti prefera pentru înregistrari - înaintea lui Glenn Gould - singuratatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfectiune.
În repertoriul sau prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar si Robert Schumann,
Edward Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era foarte exigent cu sine însusi si de o profunda modestie. Cum spunea pianista Clara Haskil: "Dinu Lipatti
da impresia ca se jeneaza cu propriul sau geniu". Compozitiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioara si violoncel, Concertino în stil clasic
pentru pian si orchestra, Simfonie concertanta pentru doua piane si orchestra, au ramas în cea mai mare parte inedite.