GEORGE CALINESCU

GEORGE CALINESCU
(1899-1965)

Personalitate complexa a literaturii române: prozator, dramaturg, poet, critic si istoric literar, eseist, ziarist. Se naste la Bucuresti Gh. Visan, fiu
"din flori" al Mariei Visan. Copilul e recunoscut de impiegatul C.F.R. Const. Calinescu si sotia sa Maria, în casa carora mama baiatului este menajera.
Familia Calinescu, împreuna cu "femeia în casa" si copilul, se muta la Botosani, apoi impiegatul Calinescu e transferat cu slujba la Iasi. Aici Gh. Visan
(viitorul scriitor) e înscris la Scoala "Carol I", de lânga Liceul Internat. În 1907, Maria Visan (mama adevarata) accepta ca sotii Calinescu sa ii adopte
fiul (va semna G. Calinescu). Dar moare în acelasi an tatal adoptiv, si micul Calinescu, împreuna cu cele doua mame (purtând amândoua numele de Maria),
descinde la Bucuresti (1908). Studii liceale si universitare în Capitala. Licenta în 1923. Profesor de italiana la licee, apoi pleaca la Roma, doi ani,
cu o bursa. În 1929, se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni. Doctor în litere la Universitatea ieseana (teza despre manuscrisul
eminescian Avatarii faraonului Tlŕ, 1936). Aici va fi conferentiar. Publica la Iasi Jurnalul literar (1939). Din 1945, e profesor la Universitatea Bucuresti.
Membru al Academiei, din 1949.

Calinescu a aderat, dupa alungarea Regelului Mihai si instaurarea comunismului, la ideologia noua, surâzându-i bineînteles, avantajele practice. A facut
calatorii în Uniunea Sovietica si în China comunista, publicând impresiile de calatorie. Rechemat profesor onorific la Facultatea de Litere. Îsi republica
toata creatia, e înconjurat de onoruri, e premiat si omagiat. În noiembrie 1964, era internat cu ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965,
noaptea, pleaca în lumea umbrelor, lasând "o opera fundamentala pentru cultura poporului român". (Geo Bogza).

A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga, Filimon, Alexandrescu (1932-1962), o monumentala Istorie a literaturii române de la origini pâna
în prezent (1941, aproape 1000 de pagini în quarto), numeroase studii, eseuri, conferinte. Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru,
precum si volume de versuri, teatru, culegeri gazetaresti (Cronicile optimistului).