EMIL CIORAN

EMIL CIORAN
(1911-1995)

Filosof, eseist, moralist. Ca si Octavian Goga, a vazut lumina zilei lânga Sibiu, în satul vestit Rasinari. Tatal era, de asemenea, preot. Liceul la Sibiu;
apoi Facultatea de filosofie si litere Bucuresti (1928-1932). Obtine o bursa de studii la Berlin si, dupa aceea, e profesor de liceu la Brasov (1936-1937).

Pleaca imediat la Paris, ca bursier, pentru lucrarea de doctorat, dar un deceniu cutreiera Franta, fara a da vreun proiect. În 1940 este consilier cultural
la Ambasada României. Dupa razboi, ramâne în exil (1945) si ia hotarârea sa scrie în franceza, dupa ce publicase 5 carti în româneste: Pe culmile disperarii,
Cartea amagirilor, Schimbarea la fata a României, Lacrimi si sfinti, Amurgul gândurilor (acestea în anii 1934-1937).

Abia dupa revolutia din 89, îi apar în traducere cartile scrise în franceza, atât de apreciate în Occident: Revelatiile durerii, Ispita de a exista, Istorie
si utopie, Singuratate si destin s.a.