Dimitrie Gusti
(1880-1955)
Sociolog si filozof idealist român, intemeietorul Scolii monografice din Bucuresti. Situandu-se pe o pozitie voluntarista, Gusti atribuia "vointei sociale"
un rol determinant in dezvoltarea sociala si concepea realitatea sociala in spirit eclectic, ca o suma de "manifestari" (economice, spirituale, juridice
si politice) inauntrul unor "unitati sociale" concrete (ex. satul, orasul, familia etc.). Aceste "manifestari" sunt conditionate, dupa Gusti, de actiunea
simultana a mai multor factori ("cadrul cosmologic", "biologic", "psihologic" si "istoric") si guvernate de "legea paralelismului sociologic" si "cadrele"
autonome in care descompune Gusti societatea vadesc tendinte de empirism ingust si ignorarea categoriilor sociologice fundamentale.
El a initiat si a condus actiunea de cercetare monografica a satelor din România, care a dezvaluit unele date obiective privind situatia grea a taranimii
noastre in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, contribuind totodata la largirea cunostintelor despre obiceiurile si cultura mediului rural al
epocii.
Gusti a fondat si a condus "Asociatia pentru stiinta si reforma sociala", "Institutul social român", si "Muzeul satului român", precum si revistele "Arhiva
pentru stiinta si reforma sociala" (1919-1943), "Sociologia româneasca" (1936-1944) etc.
Opere principale: Sociologia militans (1935), Problema sociologiei (1940).