CONSTANTIN OICA

CONSTANTIN NOICA
(1909-1987)

Filosof, eseist, erudit poliglot. Nascut la Vitanesti-Teleorman. Cursuri liceale la Bucuresti, când debuteaza în revista Vlastarul (1927). Urmeaza, între
1928-1931, Facultatea bucuresteana de Litere si Filosofie, cu o teza de licenta despre filosoful Kant. Studii de specializare în Franta (1938-1939) si
doctoratul în 1940, la Bucuresti. Referent pentru folosofie la Institutul Româno-German din Berlin (1941-1944).

Dupa razboi, nu a plecat în exil, ci a suferit cumplit prigoana regimului comunist. A avut aproape 10 ani de domiciliu fortat la Câmpulung-Muscel (1949-1958).
Este condamnat la 25 de ani de închisoare, din care executa 6 ani, fiind între decembrie 1958 si august 1964 detinut politic. Este eliberat din puscarie
în 1964 si, dupa pensionare, în 1975, se stabileste în apropiere de Sibiu, în statiunea montana Paltinis, unde sta 12 ani si moare la 4 decembrie 1987.
Acolo este si înmormântat.

Lucrari importante: Mathesis sau bucuriile simple, Pagini despre sufletul românesc, Rostirea filosofica româneasca, Eminescu sau gânduri despre omul deplin
al culturii românesti, Sentimentul românesc al fiintei, Devenirea întru fiinta s.a.