26 oct. 2008

CAMIL RESSU

Camil RESSU
(Galati, 1880 - Bucuresti, 1962)

Pictor roman. A studiat la Scoala de arte frumoase din Bucuresti (1897-1899), cu profesorul G.D. Mirea; Scoala de arte frumoase din Iasi (1899- 1902), cu
profesorul Gheorghe Popovici. Dupa cateva luni de cercetare a muzeelor muncheneze (in 1902), frecventeaza, la Academia Julian din Paris (1902-1908), atelierele
lui Jean Paul Laurens. Revenit in Romania, colaboreaza cu desene satirice la publicatii ca "Adevarul", "Furnica", "Facla" si "Cronica". Participa la manifestarile
"Tinerimii artistice", la saloanele oficiale, la alte expozitii colective din tara si strainatate. Deschide expozitii personale in Bucuresti (1914, 1955).
In 1917, impreuna cu pictorii Nicolae Darascu, Stefan Dimitrescu, Iosif Iser s.a., cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea s.a. infiinteaza
Asociatia "Arta Romana". Ia parte, de asemenea, la infiintarea, in 1921, a Sindicatului Artistilor Plastici din Romania, al carui presedinte va fi timp
de doi ani. Profesor si rector al Academiei de arte frumoase din Bucuresti (pana in 1941). Din 1950, a fost presedinte de onoare al Uniunii Artistilor
Plastici, reluandu-si si activitatea de profesor, la Institutul "N. Grigorescu". In 1955 in se acorda titlul de Artist al poporului, iar un an mai tarziu
devine membru al Academiei Romane. Cu o formatie solida, in care predominau studiile dupa corpul uman, dupa peisaj si obiectele din imediata apropiere,
artistul isi propune ca, prin combinarea capacitatilor formative ale desenului si culorii, sa realizeze o creatie care pastreaza valorile traditiei, in
conditiile unui efort de inovare a limbajului plastic. Atentia acordata traditiei ia, cel mai adesea, forma evocarii lumii satului, ca depozitara a unei
experiente milenare. In perioada interbelica a pictat tablouri ca Semanatorii, Mocani din Vlaici, Inmormantare la tara, Tarani la pranz, Cosasi odihnindu-se,
Odihna la camp. Este autorul unor portrete ale unor personalitati, vazute individual (Stefan Luchian, Tudor Arghezi, Iancu Brezianu) sau in scene cu o
bogata incarcatura narativa (Cafeneaua "Otetelesanu", lucrare expusa in 1913).